Sat nou, înfiinţat în jurul anului 1900 către marginea de sud-vest a moşiei Hăneşti, atunci în stăpânirea lui Gh. Pillat, fiul lui Nicu V. Pillat, în preajma adăposturilor pentru turmele de oi, în casele construite de stăpânul moşiei pentru îngrijitorii animalelor ca şi pentru lucrători veniţi pe moşia sa.
Situat la patru km sud-est de reşedinţa comunei Hăneşti, la trei km nord-vest de satul Brăteni şi patru km vest de satul Mihălăşeni, pe dreapta Pârâului Başeu, satul Moara-Jorei s-a înfiinţat cu circa 20 familii venite din sate din jur: Cişmăneşti, Hulub, Mitoc, Ştiubieni dar şi din Bucovina.
Vârstnicii spuneau că satul s-a numit iniţial Slobozia-Brăteni, pentru a se deosebi de Slobozia-Hăneşti, şi ulterior a luat numele de Moara-Jorei, de la moara de pe Pârâul Başeu, a lui Nicu Jora, stăpân atunci în moşia Brăteni. Moara se afla în vecinătatea estică a noului sat.
Toponimul Moara-Jorei era anterior pe moşia Hăneşti[1].
În jurul anului 1924 satul Moara-Jorei făcea parte din comuna Brăteni şi avea un număr de 40 familii[2].
La recensământul din 1912 cătunul Moara-Jorei făcea parte din comuna Hăneşti[3], ca şi în prezent.
Satul Moara-Jorei a fost legat material şi spiritual de satul Hăneşti încă de la întemeierea sa.
Locaş de biserică, capelă sau cimitir nu a avut satul până la construirea celui dintâi locaş de biserică prin strădania vrednicului preot Paşcovici Grigore, paroh la Parohia Vicoleni, în perioada 1998-2003. Biserica are pereţii din bolţari (blocuri de beton) pe temelie de beton şi acoperită cu tablă zincată.
Biserica a fost sfinţită la 8 noiembrie 2003 de către P. S. Calinic Botoşăneanul, arhiereu vicar la Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu hramul „Sf. Voievozi Mihail şi Gavril”.
Şcoala din satul Moara-Jorei, cu clasele I-IV, s-a înfiinţat în anul şcolar 1936-1937, cu înv. Casian Frăţian, în casele lui Saviuc Haralambie. În perioada 1937-1962 şcoala a funcţionat în casele lui Nică (Ioan) Dima. În 1962 se inaugurează localul propriu al şcolii, cu pereţii din chirpici pe temelie de beton. Şcoala îşi încetează activitatea în toamna anului 2001 iar localul este dezafectat în 2004.
[1] Nicu Filipescu-Dubău, Dicţionarul geografic al judeţului Dorohoi, Iaşi, 1891, p. 235.
[2] C. Ciocoiu, Note la monografia bisericilor parohiale şi filiale din judeţul Dorohoi, Dorohoi, f.a., p. 117.
[3] Dicţionarul statistic al României întocmit pe baza datelor definitive ale recensământului populaţiei din 19 decembrie 1912, Bucureşti, 1915, p. 354-355.
